Banca Sociala

Intrarea în business-ul bancar se confruntă cu dificultăţi ce ţin de creşterea în permanenţă a nivelului capitalului minim de gradul I, de cerinţele deosebite faţă de reputaţia conducătorilor băncii etc. Cerinţele BNM faţă de acordarea licenţelor pentru efectuarea activităţilor financiare au drept scop primar de a reduce riscul în cadrul sistemului bancar.

Riscul urmează a fi evaluat şi în măsura posibilităţilor redus şi / sau diminuat. Întru realizarea acestei sarcini BNM stabileşte pentru băncile comerciale normative economice obligatorii, despre realizarea cărora băncile raportează periodic (zilnic, lunar etc.).

Cu privire la normativele BNM

Pe langă normativele obligatorii stabilite de către BNM “BANCA SOCIALĂ” a creat şi în decurs de mai mulţi ani ţine baza analitică proprie, cu privire la indicii macroeconomici, coeficienţii băncii, sistemul bancar. Acest fapt face posibilă calcularea şi urmărirea dinamicii coeficienţilor, raporturilor suplimentare. Astfel, managementul “BANCA SOCIALĂ” dispune de o evaluare deplină şi multilaterală a riscurilor bancare.

Administrarea riscurilor în “BANCA SOCIALĂ” se efectuează printr-un complex de decizii, realizat în structura organizatorică a băncii de către factorii de decizie în cadrul bazei normative, regulamentelor, procedurilor elaborate privind efectuarea diverselor operaţiuni. Dar şi cel mai perfect sistem de prevenire a riscurilor funcţionează sub controlul şi influenţa factorului uman.
Administrarea (inclusiv administrarea riscurilor) reprezintă o activitate subiectivă, care se bucură într-o măsură mai mare sau mai mică de succes. Conştientizând acest lucru “BANCA SOCIALĂ” acordă o atenţie deosebită înstruirii personalului, ridicării nivelului lui de calificare, cultivării spiritului corporativ.

În “BANCA SOCIALĂ” a fost creat şi activează Comitetul pentru administrarea activelor şi pasivelor (ALCO), Comitetele de credit din cadrul BC “BANCA SOCIALĂ” SA şi al filialelor etc.

În bancă a fost implementat sistemul de delimitare a funcţiilor. Cu cât e mai mare suma tranzacţiei spre realizare şi / sau riscul aferent, cu atât este mai înalt nivelul de luare a deciziei finale.

În procesul de desfăşurare a activităţii sale banca este supusă mai multor riscuri, în structura cărora se evidenţiaza, în special:

I. Riscul lichidităţii

Lichiditatea băncii ca rezervă se urmareşte zilnic. Banca calculează normativele BNM conform principiului I (lunar) şi II (lichiditatea curentă - zilnic). În mod tradiţional partea substanţială a activelor se plasează în HVS şi alte active de o lichiditate înaltă. Banca în permanenţă asigură respectarea cerinţelor privind rezervele obligatorii. Banca are acces la piaţa interbancară de resurse, în caz de necesitate atrage şi/sau plasează resursele.

Banca efectuează calcularea şi verifică lichiditatea ca flux. Evaluarea operativă a fluxurilor băneşti potenţiale (intrate în şi iesite din bancă) se efectuează zilnic. Urmărirea structurii activelor şi pasivelor băncii în funcţie de termenele rămase până la rambursare se efectuează lunar în decursul mai multor ani.

Pentru obţinerea unei evaluări mai reale a lichidităţii ca flux se aplică teoria soldului minim constant aferent mijloacelor la vedere. În cadrul băncii s-a acumulat baza de date necesară, se calculează un şir de indici statistici. Banca determină decalajul cumulativ dintre fluxul şi scurgerea de mijloace în dependenţă de 9 perioade de timp. Rezultatul obţinut ne indică asupra necesităţii ajustării politicii băncii în domeniul atragerii şi plasării mijloacelor.

II. Suficienţa capitalului se determină prin:

a) depaşirea mărimii minime a capitalului de gradul I (stabilit prin hotărârea Consiliului de Administraţie al BNM);
b) respectarea coeficientului “CNT / activele băncii ponderate la risc”.

De aceea, administrarea în acest domeniu se realizează, în special, prin:

• asigurarea activităţii profitabile a băncii, inclusiv şi prin administrarea factorilor care influenţează asupra venitului net al băncii;
• formarea în volum necesar a fondului de rezervă al băncii;
• luarea deciziei privind emisiunile noi de acţiuni ale băncii, răscumpărarea acţiunilor etc.;
• luarea deciziei cu privire la participarea băncii în capitalul altor instituţii financiare din RM (asemenea participări ar scădea nivelul evaluării capitalului normativ total al “BANCA SOCIALĂ”);
• politica de dividende a băncii (capitalizarea, plată, neplată; volumul şi / sau nivelul). Cu cât e mai înalt nivelul dividendelor, cu atât e mai mare diminuarea capitalului băncii, dar, în acelaşi timp, se ridică nivelul evaluării acţiunilor ei;
• diversificarea activelor băncii;
• asigurarea în structura activelor a unei asemenea mărimi a componenţei lichidităţii, care va condiţiona realizarea cerinţelor BNM, cerinţelor interne ale “BĂNCII SOCIALE” şi, în acelaşi timp, nu va manifesta o influenţare esenţială asupra rentabilităţii băncii;
• luarea deciziei de către management privind structura portofoliului de credit;
• asigurarea unui nivel calitativ înalt al portofoliului de credite;
• luarea deciziei privind eliberarea de către bancă a garanţiilor, obligaţiilor cu privire la eliberarea creditului, asumarea riscurilor aferente acreditivelor etc.;
• alegerea diferitor tipuri de asigurare aferente creditelor (creditele acordate, spre exemplu, sub gajul depozitului pecuniar sau HVS au coeficientul zero de ponderare la risc);
•   optimizarea activelor băncii (inclusiv în partea minimizării activelor care nu generează venit).

III. Riscul aferent creditelor

Administrarea acestui risc, în special, se realizează prin:

1. respectarea cerinţelor stipulate în regulamentele BNM, regulamentele şi procedurile interne ale “BĂNCII SOCIALE” ce ţin de creditare, mecanismul de luare a deciziilor cu privire la acordarea creditelor, obligaţiilor privind eliberarea creditelor, acreditivelor;
2. pronosticarea dinamicii şi structurii portofoliului de credite, a capitalului normativ total al băncii, raporturilor etc.;
3. alegerea unor sau altor tipuri de asigurare aferente creditelor;
4. diversificarea creditelor după ramuri, valute, tipuri de asigurare etc.;
5. stabilirea pentru filiale a limitei sumelor creditelor spre acordare de sine stătător. Deciziile privind eliberarea creditelor, suma cărora depăşeşte limita admisă pentru filiale sunt prezentate spre examinare Comitetului de credit al BC “BANCA SOCIALĂ” SA;
6. deciziile cu privire la creditele “mari” şi creditele acordate persoanelor afiliate ţin de competenţa exclusivă a Consiliului Băncii;
7. în decurs de o perioadă îndelungată banca deţine şi ţine la control actualitatea informaţiei privind persoanele în interconexiune şi persoanele afiliate. Această informaţie permite evaluarea deplină a nivelului de risc aferent creditelor;
8. banca practică forme mixte de asigurare a rambursării creditelor acordate;
9. în cazul acceptării gajului în calitate de asigurare a rambursării creditelor acordate banca utilizeaza sistemul de coeficienţi de creştere. Evaluarea preţului de piaţă al gajului oferit băncii se efectuează de către experţii independenţi;
10. clasificarea creditelor se efectuează în corespundere cu cerinţele BNM, regulamentele şi procedurile interne ale “BANCA SOCIALĂ” (2% - standarde, 5% - supravegheate, 30% - substandarde, 60% - dubioase, 100% - compromise). Formarea fondului de risc aferent creditelor se efectuează în volum deplin;
11. respectarea limitelor referitor la suma maximă a creditelor acordate unei persoane (unui grup de persoane în interconexiune), la suma totală a creditelor “mari”, la suma datoriilor nete la creditele cele mai mari acordate la 10 persoane, la suma maximă a creditului acordat unei persoane afiliate, la suma totală a creditelor acordate persoanelor afiliate, la creditele acordate angajaţilor etc.;
12. aplicarea sistemului de monitorizare asupra creditelor eliberate;
13. informarea organelor de urmărire despre creditele dubioase şi compromise, adresarea în instanţele judecătoreşti. În această activitate este implicată Direcţia credite problematice şi secţia juridică a băncii;
14. acţiunile serviciului de securitate al băncii.

IV. Riscul valutar

Administrarea riscului se efectuează, în special, prin:

1. pronosticarea cursurilor valutare, alegerea poziţiei lungi sau scurte aferente poziţiei valutare deschise;
2. stabilirea cursului intern de cumpărare / vânzare a valutelor străine;
3. efectuarea operaţiunilor pe piaţă interbancară ce ţin de cumpărarea / vânzarea valutelor străine clienţilor la licităţiile interne;
4. reglementarea structurii şi dinamicii activelor valutare (inclusiv volumul creditelor în valuta străină) şi a obligaţiilor valutare (nu numai conform volumului, ci şi conform valutelor);
5. stabilirea mărimii determinate pentru ratele dobânzii aferente creditelor, depozitelor etc.;
6. respectarea cerinţelor normativelor aferente poziţiei valutare deschise pentru fiecare valută străină, precum şi pentru toate valutele străine;
7. stabilirea limitelor interne pentru efectuarea unor operaţiuni valutare;
8. hedging-ul aferent operaţiunilor forward (se aplică în scopul minimizării pierderilor).

V. Riscul aferent dobânzilor

Banca asigură administrarea continuă a acestui risc, în special, prin:

1. stabilirea mărimii pentru ratele dobânzii aferente activelor şi obligaţiilor băncii;
2. alegerea tipului ratei dobânzii (flotantă sau fixă);
3. evaluarea structurii activelor lucrative şi a structurii obligaţiilor contra plată, întreprinderea măsurilor orientate la maximizarea raportului “activele lucrative / obligaţiile contra plată”;
4. determinarea şi verificarea lunară a dinamicii marjei dobânzilor şi a marjei nete a dobânzilor, a spread-ului, a gap-ului cumulativ absolut, precum şi a unui şir de indici relativi ai riscului aferent dobânzilor, tendinţelor lor. “BANCA SOCIALĂ” efectuează calculele necesare pentru evaluarea riscului aferent dobânzilor pe parcursul mai multor ani;
5. prezentarea informaţiei cu privire la riscul dobânzilor (cel puţin o dată în trimestru) spre examinare comitetului ALCO, conducerii băncii, cu ajustarea ulterioara a politicii băncii în domeniul atragerii şi plasării resurselor (structura, volumul etc.), precum şi în domeniul ratelor dobânzii aferente unor tipuri de active şi obligaţii ale băncii.

Materializarea acestui risc poate condiţiona diminuarea venitului net şi a capitalului băncii, precum şi reducerea valorii economice a băncii.

VI. Riscul operaţional

Administrarea acestui risc se realizează, în special, prin:

1. dublarea bazei de date, existenţa serverului de rezervă etc.;
2. existenţa bateriei pentru alimentarea neîntreruptă cu energie (UPS), generatoarelor de avariere (atât în sediul central al băncii, cât şi în filiale);
3. limitarea accesului la informaţie atât la nivel tehnic, cât şi la nivel de program;
4. aplicarea în cadrul sistemului “Client-Bancă” a semnăturii electronice, certificate de standardul internaţional;
5. utilizarea mijloacelor de program licenţiate antivirus;
6. reînnoirea permanentă a mijloacelor tehnice, perfecţionarea mijloacelor de program, etc.

Securitatea băncii este asigurată prin mai multe niveluri de protecţie (inclusiv serviciul înarmat de pază, sistemul video de supraveghere, sistemul de semnalizare, sistemul de permise pentru intrarea în sediul băncii etc.).